Industria jocurilor video avertizează: noua lege a UE ar putea lăsa jucătorii cu mai puține jocuri

O nouă lege propusă de Comisia Europeană ar putea schimba radical industria jocurilor video: mai puține jocuri disponibile, restricții pentru minori chiar și cu acordul părinților și amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală pentru dezvoltatori. Industria europeană avertizează că noile reguli riscă să facă mai mult rău decât bine și cere revizuirea urgentă a propunerii. În România, miza este importantă: 234 de studiouri, circa 6.000 de profesioniști și o industrie de 341 de milioane de euro.

Federația Europeană a Dezvoltatorilor de Jocuri (EGDF) și Video Games Europe cer revizuirea urgentă a propunerii de Lege privind echitatea digitală (Digital Fairness Act), prezentată pe 11 noiembrie 2026. Asociația Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România (RGDA) susține poziția industriei europene și avertizează asupra impactului pentru ecosistemul local, care a generat în 2025 o cifră de afaceri de circa 341 de milioane de euro, potrivit comunicatului oficial.

Ce prevede propunerea

Comisia Europeană a prezentat propunerea de Lege privind echitatea digitală (DFA), un pachet amplu de reguli pentru protecția consumatorilor online, prezentat de comisarul european pentru justiție Michael McGrath. Legea vizează abonamentele greu de anulat, prețurile biletelor la concerte, influencerii și designul care ține utilizatorii lipiți de ecran.

Jocurile video ocupă un loc important: monedele virtuale ar urma să fie dezactivate implicit pentru minori, recompensele aleatorii contra cost (loot box-urile) ar fi interzise pentru copii, iar mecanismele „pay-to-win” sau „pay-to-progress” nu ar mai putea fi oferite minorilor. Încălcările ar putea fi sancționate cu amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală. Propunerea nu este încă lege: urmează negocierea în Parlamentul European și Consiliul UE.

Poziția industriei: protecție da, dar nu așa

Într-o declarație comună, EGDF (studiourile) și Video Games Europe (publisherii și producătorii de console) afirmă că propunerea, în forma actuală, este „inaplicabilă, nejustificată și disproporționată”. Ele avertizează că legea ar slăbi una dintre industriile creative în care Europa e lider mondial și ar lăsa milioane de jucători europeni cu mai puține jocuri și mai puține opțiuni.

Industria subliniază că împărtășește obiectivul protejării consumatorilor — a creat sistemul de clasificare PEGI, controlul parental și instrumentele de limitare a cheltuielilor. Problema: propunerea n-ar face jocurile mai sigure, ci ar submina tocmai măsurile care funcționează deja.

Motivele de îngrijorare

Reguli neclare, amenzi uriașe. Interdicția pentru „pay-to-win” și „pay-to-progress” nu are definiții clare și ar putea viza aproape orice achiziție din joc. Niciun dezvoltator n-ar putea ști sigur dacă jocul respectă legea — un risc inacceptabil la amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală.

Părinții pierd dreptul de a decide. Propunerea ar restrânge practic toate achizițiile din jocuri pentru toți cei sub 18 ani, chiar și cu acordul părintelui — deși Carta drepturilor fundamentale a UE și Convenția ONU recunosc dreptul copiilor la autonomie treptată.

Un joc pentru 12 ani nu e joc „pentru copii”. Textul tratează orice joc cu clasificare PEGI sub 18 ca destinat copiilor, deși PEGI arată pentru cine e potrivit un joc, nu cui îi e adresat. Consecința: multe jocuri ar putea bloca complet accesul sub 18 ani — un prag mai strict decât cel propus pentru rețelele sociale.

Monedele din jocuri, tratate ca tranzacții separate. Fiecare folosire a monedei virtuale ar deveni o tranzacție de sine stătătoare — incertitudine juridică, procese inutile, reguli aplicate diferit pe țări, iar unele jocuri ar putea deveni de nejucat în UE.

Ignorarea a două decenii de autoreglementare. Sistemul PEGI, creat de industria europeană, e folosit în 40 de țări, iar anul acesta PEGI și USK și-au extins criteriile la achiziții și loot box-uri. Codul PEGI obligă deja la afișarea costurilor reale, iar consolele, PC-urile și telefoanele oferă părinților instrumente de blocare și limitare.

Ce înseamnă pentru România

În Europa activează circa 8.700 de companii de jocuri video, cele mai multe studiouri mici. România: 234 de studiouri, circa 6.000 de profesioniști, cifră de afaceri de circa 341 de milioane de euro în 2025 și un record de 63 de jocuri lansate.

„Studiourile din România au construit, în doar câțiva ani, o industrie de peste 340 de milioane de euro, cu jocuri jucate în toată lumea. Cele mai multe sunt companii mici, care nu își permit echipe de juriști ca să ghicească ce înseamnă o definiție neclară, atunci când riscul este o amendă de până la 6% din cifra de afaceri globală. Susținem protecția copiilor — industria a creat PEGI și controlul parental tocmai pentru asta. Dar o lege care nu poate fi aplicată nu protejează pe nimeni: doar îi lasă pe jucători cu mai puține jocuri și împinge investițiile în afara Europei”, a declarat Andreea Per, director executiv RGDA.

Industria avertizează că, prin supra-reglementare, studiourile europene ar concura „cu o mână legată la spate” cu rivalii din afara UE.

Ce propune industria în schimb

Achizițiile și comunicarea online dezactivate implicit pentru copii — doar un părinte le-ar putea activa. Prețuri clare, în bani reali, pentru tot ce se cumpără în joc, inclusiv la plata cu monedă virtuală. Rambursare pentru moneda virtuală nefolosită. Pachete de monedă mai mici, ca jucătorii să nu cumpere mai mult decât au nevoie.

Propunerea intră acum în procedura legislativă — Parlamentul European și Consiliul o vor negocia, un proces ce poate dura ani. EGDF și Video Games Europe cer reevaluarea urgentă pe baza proporționalității și își reafirmă disponibilitatea de a lucra cu instituțiile europene. „Siguranța jucătorilor și succesul industriei nu sunt obiective opuse. Le cerem europarlamentarilor români și Guvernului României să folosească negocierile pentru reguli clare și aplicabile, care să-i protejeze pe copii fără să sufoce studiourile din România”, a adăugat Andreea Per.